Nu este pentru prima data cand, ca atunci cand am parasuta dintr-un acelasi avion, spre un acelasi "punct fix", punctul fix al meu si al domnului Plesu, nu coincid.
Dadu-i acum nas in nas cu un articol al dumnealui, articol numit "Moartea, o misiune implinita" si ma enervai si incepui a zice (acolo in feisbuc, la locul faptei) aste vorbe:
Cine naiba o pune vreodata fund, neantului asta de prostie umana? Se creaaza cele mai fantasmagorice fantasmagorii, se priveste viata cu tot soiul de ochelari 3d si de lentile deformante, dar cu . . .
Si atunci imi dadui seama ca iar ma intind la vorba, si imi luai de lucru pentru acasa.
Cine naiba o putea sa puna vreodata fund, neantului asta de prostie umana?
Se creeaza cele mai fantasmagorice fantasmagorii, se priveste Viata cu tot soiul de ochelari 3d si de tot soiul de lentile, care mai de care mai deformante, se priveste Viata, in toate chipurile cu "ochii mintii" (cu imaginatia) dar, cu "ochiul liber" sau, cum sa ii zic ca sa fie mai clara treaba si sa nu mai amestecam in laboratorul asta numit creier, ceea ce pe de o parte captam cu "ochiul liber" si pe de alta ceea ce "fabricam" cu a noastra proprie imaginatie, dand astfel nastere unei "disolutii" si nu unei "fotografii"?
Am zis atunci, "cu ochiul boului", pentru ca boul nu are imaginatie, si atunci, nu vede una si se gandeste la alta.
Mai pe scurt, si mai clar decat orice altceva, e de spus (daca tot ne uitam de mii si mii de ani cu ochiul fizic si nu-l vedem nicaieri),ca imagini din acest imens Dumnezeu (in care stam cu totii precum Iona in pantecele balenei), luam cate ne pofteste inima, cu aparatul de fotografiat sau cu aparatul de inregistrat video, imediat ce ii dam "play", indiferent in ce parte indreptam obiectivul.
Mai pe . . . babeste decat asa, cum ar putea cineva explica?
martes, 14 de abril de 2015
lunes, 13 de abril de 2015
Obiectivism
Unul dintre primii oameni care au indemnat la obiectivism, gasesc eu a fi fost "Cratylos" si care (in intelegerea mea) a spus:
"Cel mai bun lucru e sa nu spunem nimic, ci ... sa aratam (sa indicam) cu degetul"
Ca sa ne apropiem cat mai mult de intelegerea corecta acestui mesaj, trebuie sa intelegem mai intai ca fiecare dintre noi, fiintele rationale, suntem in acelasi moment, centru al unui "univers vizibil", dupa cum si centru al unui "univers mental".
Nu putem spre exemplu pune degetul pe Soare, dar atunci cand face parte din universul nostru vizibil, il putem indica cu degetul.
Tot la fel, o vrabie pe un gard, o putem indica unui interlocutor, atunci cand atat vrabia cat si interlocutorul au prezenta reala in universul nostru vizibil.
Noi oamenii, datorita elementului numit "ratiune" putem face uz atat de informatiile numite "la propriu", cat si cele "figurate" (sau "la figurat").
Spre exemplu, daca ne gandim in termeni din circulatia rutiera, la momentul cand intalnim un "semn de circulatie" stim ca acesta este un mod figurat prin intermediul caruia aflam detalii despre ceea ce urmeaza sa intalnim intr-un univers care in acel moment nu il putem indica cu degetul, fiind situat in afara universului vizibil de la acel moment.
Informatia semnalizata ca existenta, de acel semn, ne devine "informatie obiectiva" imediat ce o putem "matura" cu privirea, imediat ce ne intra in "campul vizual".
Cum avem in imaginile aci prezente, daca am fi situati in locul din care a fost fotografiata imaginea, desi nu am putea atinge cu degetul "Turnul Eiffel" sau orice al element al fotografiei, face parte din spiritul definitiei lui Cratylos, intra in campul informatiei pe care ne putem formula la modul obiectiv rationamentul, indicarea cu degetul a oricaruia dintre elementele ce se vad in fotografie.
Dar cata vreme nu ne aflam in acel loc, si reprezentarea imaginii ne-o facem mental (prin plasmuire mentala) sau prin orice mod intermediar de reproducere ("icono", fotografie, video, etc) atunci nu suntem centru al acelui "univers vizual" si referintele noastre la acest "obiectiv" nu mai apartin "obiectivismului" ci "subiectivismului" sau "relativismului".
Mutand acum exemplificarea pe un teren extrem de "spinos", cel al religiei, cel al icoanei,
e de spus ca Isus a lansat mesajul ca oamenii sa nu isi bazeze rationamentul pe informatie sugerata de "iconos".
Cum exemplificam mai sus, vederea acelui "icono" (simbol) caruia ii spunem "semn de circulatie" ne transmite mesajul ca dincolo de el vom intalni la modul obiectiv ceea ce ni se reprezinta in acel "icono" (imagine, simbol), si in realitate chiar se demonstreaza validitatea sau invaliditatea acelui mesaj.
Asezarea pe un suport palpabil a unei imagini este, in afara de rezultatul actului de "a desena" sau al aceluia de "a sculpta" este, si mai noul "a fotografia" sau a inregistra video.
Cand e vorba de acest "icono" numit "fotografie" stim ca nu intotdeauna o fotografie reprezinta o persoana care exista, si pe care chiar putem sa ajungem a o avea in al nostru univers vizual, ci ca poate reprezenta o imagine a unei persoane care a existat (si pe care, nu o mai putem ajunge nicicum a o atinge cu degetul).
Vederea intr-o imagine a cascadei Niagara sau a Polului Nord, desi nu face (sau nu va face niciodata) parte din al nostru "univers vizual" la modul propriu, face insa parte din informatia obiectiva, fiind informatie care rezista a ceva care in aritmetica se numeste "proba", fiind astfel o prezenta demonstrabila.
Una peste alta, Obiectivismul este filozofia care ne invita sa tinem cont de ceea ce suntem si sa ne bazam rationamentul intotdeauna pe ceea ce se cheama "vrabia din mana" si niciodata pe ceea ce se cheama "vrabia de pe gard.
"Cel mai bun lucru e sa nu spunem nimic, ci ... sa aratam (sa indicam) cu degetul"
Ca sa ne apropiem cat mai mult de intelegerea corecta acestui mesaj, trebuie sa intelegem mai intai ca fiecare dintre noi, fiintele rationale, suntem in acelasi moment, centru al unui "univers vizibil", dupa cum si centru al unui "univers mental".
Nu putem spre exemplu pune degetul pe Soare, dar atunci cand face parte din universul nostru vizibil, il putem indica cu degetul.
Tot la fel, o vrabie pe un gard, o putem indica unui interlocutor, atunci cand atat vrabia cat si interlocutorul au prezenta reala in universul nostru vizibil.
Noi oamenii, datorita elementului numit "ratiune" putem face uz atat de informatiile numite "la propriu", cat si cele "figurate" (sau "la figurat").
Informatia semnalizata ca existenta, de acel semn, ne devine "informatie obiectiva" imediat ce o putem "matura" cu privirea, imediat ce ne intra in "campul vizual".
Cum avem in imaginile aci prezente, daca am fi situati in locul din care a fost fotografiata imaginea, desi nu am putea atinge cu degetul "Turnul Eiffel" sau orice al element al fotografiei, face parte din spiritul definitiei lui Cratylos, intra in campul informatiei pe care ne putem formula la modul obiectiv rationamentul, indicarea cu degetul a oricaruia dintre elementele ce se vad in fotografie.
Dar cata vreme nu ne aflam in acel loc, si reprezentarea imaginii ne-o facem mental (prin plasmuire mentala) sau prin orice mod intermediar de reproducere ("icono", fotografie, video, etc) atunci nu suntem centru al acelui "univers vizual" si referintele noastre la acest "obiectiv" nu mai apartin "obiectivismului" ci "subiectivismului" sau "relativismului".
Mutand acum exemplificarea pe un teren extrem de "spinos", cel al religiei, cel al icoanei,
e de spus ca Isus a lansat mesajul ca oamenii sa nu isi bazeze rationamentul pe informatie sugerata de "iconos".
Cum exemplificam mai sus, vederea acelui "icono" (simbol) caruia ii spunem "semn de circulatie" ne transmite mesajul ca dincolo de el vom intalni la modul obiectiv ceea ce ni se reprezinta in acel "icono" (imagine, simbol), si in realitate chiar se demonstreaza validitatea sau invaliditatea acelui mesaj.
Asezarea pe un suport palpabil a unei imagini este, in afara de rezultatul actului de "a desena" sau al aceluia de "a sculpta" este, si mai noul "a fotografia" sau a inregistra video.
Cand e vorba de acest "icono" numit "fotografie" stim ca nu intotdeauna o fotografie reprezinta o persoana care exista, si pe care chiar putem sa ajungem a o avea in al nostru univers vizual, ci ca poate reprezenta o imagine a unei persoane care a existat (si pe care, nu o mai putem ajunge nicicum a o atinge cu degetul).
Vederea intr-o imagine a cascadei Niagara sau a Polului Nord, desi nu face (sau nu va face niciodata) parte din al nostru "univers vizual" la modul propriu, face insa parte din informatia obiectiva, fiind informatie care rezista a ceva care in aritmetica se numeste "proba", fiind astfel o prezenta demonstrabila.
Una peste alta, Obiectivismul este filozofia care ne invita sa tinem cont de ceea ce suntem si sa ne bazam rationamentul intotdeauna pe ceea ce se cheama "vrabia din mana" si niciodata pe ceea ce se cheama "vrabia de pe gard.
Politica
Omul este (prin antonomasie) "fiinta politica". Singura "fiinta politica" intre fiinte.
Si asta "doar" pentru ca fiinta umana este singura fiinta dotata de natura cu "ratiune".
Spre exemplu, animalul caruia ii spunem "bou" nu este o fiinta rationala, si nu poate deveni (si deci, nu este) fiinta politica.
Intelegem mai usor, zic eu, scurtand mult, apeland la exemplul urmator:
Aflat in fata unui acelasi semn de circulatie (sa zicem, acel semn de avertizare "curba dubla prima la dreapta") o "fiinta politica" intelege ceva si se comporta in consecinta a ceea ce intelege, in timp ce unei (simple) "fiinte", semnul respectiv nu ii transmite nici un mesaj.
Dar sunt si intre fiintele rationale, fiinte care desi le raman straine anumite semne, nu inseamna ca nu sunt rationale (nu toti oamenii cunosc spre ex, semnele de circulatie).
Astfel ca fiintele rationale, ajung din diferite motive la marimi diferite a ceea ce se numeste "grad de cunoastere.
Diferit de boul-bou, pe care nu vad prin ce accident al naturii ar putea ajunge sa rationeze, ca, intr-o proximitate variabila a semnului (de circulatie) urmeaza sa intalneasca o succesiune de curbe dintre care prima va fi la dreapta, omul, oricat de bou ar fi, e greu sa ramana chiar complet intepenit in proiect si sa ii ramana ratiunea atat de complet zero, incat "semnul" respectiv sa nu ii spuna chiar nimic ( bineinteles in ipoteza ca a iesit din randul "tarzanilor" (ai oamenilor-maimuta"), si a devenit om).
Cel putin in primii 6 - 7 ani de viata, cand avem nu doar o varsta ci si o situatie, pre-scolara, fiintele rationale sunt relativ egale in gradul lor de ignoranta.
Apoi, odata cu descoperirea (prin metoda numita educare) a scrisului, a cititului, fiecare individ in parte se departeaza mai mult sau mai putin, de conditia de ignorant.
Politica numita religie, are apetenta mai ales pentru persoanele care se departeaza cat mai putin de acest port-drapel numit ignoranta. Singura oranduire sociala care are dorinta sincera ca un
procentaj cat mai inalt al persoanelor sa aiba o medie a cunostintelor generale cat mai ridicata este acea oranduire sociala care se numeste "democratie".
Democratie nu inseamna, si nu indeamna la lipsa de religie, ci la stiinta coabitarii indivizilor umani prezenti la vreun determinat moment, in Viata.
Cu toate asta, nici religia si nici vreo alta forma de politica nu au prietenie (sau respect) pentru democratie, tocmai datorita faptului ca o medie generala ridicata a cunostintelor generale face ca manipularile sa nu fie functionale.
Putem spune ca este un razboi permanent intre cei ce doresc o "majoritate apropiata de ignoranță" si cei ce doresc o "majoritate departata de ignoranță".
Este un razboi in care exploatatorii "majoritatii apropiate ignorantei" au o sarcina infinit mai usoara decat partizanii "majoritatii departate de ignoranta", pentru ca ignorant te nasti, si pentru a ramane ignorant nu trebuie sa depui vreun intelectual efort, in timp ce pentru a te departa de ignoranta, trebuie sa escaladezi peretele al naibii de abrupt al cunoasterii.
Si asta "doar" pentru ca fiinta umana este singura fiinta dotata de natura cu "ratiune".
Spre exemplu, animalul caruia ii spunem "bou" nu este o fiinta rationala, si nu poate deveni (si deci, nu este) fiinta politica.
Intelegem mai usor, zic eu, scurtand mult, apeland la exemplul urmator:
Aflat in fata unui acelasi semn de circulatie (sa zicem, acel semn de avertizare "curba dubla prima la dreapta") o "fiinta politica" intelege ceva si se comporta in consecinta a ceea ce intelege, in timp ce unei (simple) "fiinte", semnul respectiv nu ii transmite nici un mesaj.
Dar sunt si intre fiintele rationale, fiinte care desi le raman straine anumite semne, nu inseamna ca nu sunt rationale (nu toti oamenii cunosc spre ex, semnele de circulatie).
Astfel ca fiintele rationale, ajung din diferite motive la marimi diferite a ceea ce se numeste "grad de cunoastere.
Diferit de boul-bou, pe care nu vad prin ce accident al naturii ar putea ajunge sa rationeze, ca, intr-o proximitate variabila a semnului (de circulatie) urmeaza sa intalneasca o succesiune de curbe dintre care prima va fi la dreapta, omul, oricat de bou ar fi, e greu sa ramana chiar complet intepenit in proiect si sa ii ramana ratiunea atat de complet zero, incat "semnul" respectiv sa nu ii spuna chiar nimic ( bineinteles in ipoteza ca a iesit din randul "tarzanilor" (ai oamenilor-maimuta"), si a devenit om).
Cel putin in primii 6 - 7 ani de viata, cand avem nu doar o varsta ci si o situatie, pre-scolara, fiintele rationale sunt relativ egale in gradul lor de ignoranta.
Apoi, odata cu descoperirea (prin metoda numita educare) a scrisului, a cititului, fiecare individ in parte se departeaza mai mult sau mai putin, de conditia de ignorant.
Politica numita religie, are apetenta mai ales pentru persoanele care se departeaza cat mai putin de acest port-drapel numit ignoranta. Singura oranduire sociala care are dorinta sincera ca un
Democratie nu inseamna, si nu indeamna la lipsa de religie, ci la stiinta coabitarii indivizilor umani prezenti la vreun determinat moment, in Viata.
Cu toate asta, nici religia si nici vreo alta forma de politica nu au prietenie (sau respect) pentru democratie, tocmai datorita faptului ca o medie generala ridicata a cunostintelor generale face ca manipularile sa nu fie functionale.
Putem spune ca este un razboi permanent intre cei ce doresc o "majoritate apropiata de ignoranță" si cei ce doresc o "majoritate departata de ignoranță".
Este un razboi in care exploatatorii "majoritatii apropiate ignorantei" au o sarcina infinit mai usoara decat partizanii "majoritatii departate de ignoranta", pentru ca ignorant te nasti, si pentru a ramane ignorant nu trebuie sa depui vreun intelectual efort, in timp ce pentru a te departa de ignoranta, trebuie sa escaladezi peretele al naibii de abrupt al cunoasterii.
domingo, 12 de abril de 2015
Religie, politica, sport
Religia, politica si sportul desi par trei concepte diferite, au un element comun in absenta caruia nici unul din cele trei concepte nu ar exista, iar acest element comun se numeste "ratiune".
Fiinta umana este o "fiinta sociala rationala" fiind datorita acestor atribute "fiinta politica" (singura "fiinta politica" intre tot ce cunoastem ca fiinta).
Viata social umana este un "joc" (un "joc social) iar ca sa intelegem mai in deplinatatea lui cuvantul "joc" trebuie sa mai evidentiem si existenta conceptului "joaca" si a unui concept intermediar existent intre "joaca" si "joc", concept pe care eu am sa il denumesc "semi-joc".
Una dintre cele mai vechi forme ale conceptului "joaca" pare a fi "gadilatul".
Dar spre a intelege mai usor cuvantul-concept "joaca", ne putem gandi la "joaca libera" din recreatiile pe care le petreceam, recreatii de copil de gradinita sau de scoala primara.
Acele recreatii in care in aceeasi mica curte, unii (baieti sau fete, la intamplare) incercam sa dam sut unei mingii, printre picioarele altor baieti sau fete care se alergau, intr-un nevinovat haos, dar (totusi) haos. Un haos placut, pe care doar conditia de copil o ingaduie, pentru ca painea, apa, acoperisul de deasupra capului nu erau preocupare a ta.
Dar de aici in sus incepe complicatia pentru ca (spre ex) atat dansurile (cele de la sarbatorile campenesti, de la nunti mai ales) "miutele de fotbal" sahul, tablele, remi, sau cartile la nivel "amical", penduleaza intre joaca, semi-joc sau joc, penduleaza intre "bun plac", "regula ne-institutionalizata" si "regula institutionalizata".
La categoria "semi-joc" eu incadrez toate jocurile sportive institutionalizate (constituiente ale conceptului "sport de performanta"), cele spre care ne-am obisnuit a ne indrepta gandul cand auzim cuvantul "joc", ajungandu-se la o suprapunere greu de desfacut (si de separat).
Si asta din cauza ca "sportul de performanta" nu face parte dintre necesitatile care stau la baza "Piramidei Maslow a necesitatilor" ci din activitati care se pot incadra fara discutie la categoria "capriciu".
Jocul cu adevarat "joc", cel mai serios dintre jocuri, este Viata insasi. Un joc complicat si complex, in care interfereaza toate formele de joc, de la haos total pana la regula in toata regula.
In acest amalgam, trei "magneti" cauta sa atraga adepti spre politica lor. In fapt oricare dintre cei trei "magneti" tot acelasi lucru este; politica, doar strategiile difera.
Dar, despre politica, deschid un capitol separat.
Fiinta umana este o "fiinta sociala rationala" fiind datorita acestor atribute "fiinta politica" (singura "fiinta politica" intre tot ce cunoastem ca fiinta).
Viata social umana este un "joc" (un "joc social) iar ca sa intelegem mai in deplinatatea lui cuvantul "joc" trebuie sa mai evidentiem si existenta conceptului "joaca" si a unui concept intermediar existent intre "joaca" si "joc", concept pe care eu am sa il denumesc "semi-joc".
Una dintre cele mai vechi forme ale conceptului "joaca" pare a fi "gadilatul".
Dar spre a intelege mai usor cuvantul-concept "joaca", ne putem gandi la "joaca libera" din recreatiile pe care le petreceam, recreatii de copil de gradinita sau de scoala primara.
Acele recreatii in care in aceeasi mica curte, unii (baieti sau fete, la intamplare) incercam sa dam sut unei mingii, printre picioarele altor baieti sau fete care se alergau, intr-un nevinovat haos, dar (totusi) haos. Un haos placut, pe care doar conditia de copil o ingaduie, pentru ca painea, apa, acoperisul de deasupra capului nu erau preocupare a ta.
Dar de aici in sus incepe complicatia pentru ca (spre ex) atat dansurile (cele de la sarbatorile campenesti, de la nunti mai ales) "miutele de fotbal" sahul, tablele, remi, sau cartile la nivel "amical", penduleaza intre joaca, semi-joc sau joc, penduleaza intre "bun plac", "regula ne-institutionalizata" si "regula institutionalizata".
La categoria "semi-joc" eu incadrez toate jocurile sportive institutionalizate (constituiente ale conceptului "sport de performanta"), cele spre care ne-am obisnuit a ne indrepta gandul cand auzim cuvantul "joc", ajungandu-se la o suprapunere greu de desfacut (si de separat).
Si asta din cauza ca "sportul de performanta" nu face parte dintre necesitatile care stau la baza "Piramidei Maslow a necesitatilor" ci din activitati care se pot incadra fara discutie la categoria "capriciu".
Jocul cu adevarat "joc", cel mai serios dintre jocuri, este Viata insasi. Un joc complicat si complex, in care interfereaza toate formele de joc, de la haos total pana la regula in toata regula.
In acest amalgam, trei "magneti" cauta sa atraga adepti spre politica lor. In fapt oricare dintre cei trei "magneti" tot acelasi lucru este; politica, doar strategiile difera.
Dar, despre politica, deschid un capitol separat.
Dragoste
Finalul "incheierii" primului meu post din acest blog, final la care am dat acestei fraze-interogative : "Deci pentru madam Rand, altruismul, adică grija, daruirea si iubirea pentru cel de langa tine, este "otrava mortală a civilizatiei vestice". Dacă altruismul este o otravă, atunci, in opinia sa, ce "valori" pot fi considerate benefice si de dorit pentru umanitate? Cumva egoismul, individualismul, indiferenta, cruzime si mercantilismul?" raspunsul "dragoste", ma obliga sa imi ies din ruta pe care mi-o fixasem initial (n-o sa fie nici primul si nici ultimul "ocol" pe care evidenta lucrurilor ma obliga sa il fac) si sa incerc sa definesc conceptul "dragoste" spre a nu-l mai confunda o imensa majoritate a oamenilor cu conceptul "iubire" (desi nu e prima data cand incerc, si . . . daca era simplu de lamurit, o faceau atatia altii care au incercat asta pana azi, si pre cum se vede, lamurirea nu are "priza la public", si lumea merge tot pe poteca cea batatorita, desi poteca duce in alta parte, duce in (ca sa zic asa) curtea iubirii si nu in curtea dragostei.
Una dintre cele mai exemplificative istorii pentru a se intelege mai usor diferenta dintre "iubire" si "dragoste", este povestea a doua femei care s-au prezentat dinaintea regelui Solomon, dinaintea caruia fiecare dintre ele pretindea că era mama aceluiaşi copil.
Solomon a poruncit ca pruncul să fie tăiat în două şi ca fiecărei femei să i se dea o jumătate. Una dintre femei a acceptat, dar adevărata mamă l-a implorat imediat pe Solomon să-i dea celeilalte femei copilaşul. Pentru Solomon a fost limpede că femeia care a avut milă de copil era mama acestuia şi i-a dat ei băiatul.
Dar desi este de cand Lumea, subconstientul colectiv tot nu i-a "adoptat" talcul, tot nu a facut separatia corecta intre conceptele "dragoste" si "iubire".
In timp ce intre "iubire" si "ura" sta o simpla pirueta, in timp ce conceptul "iubire" se conjuga (se aliaza) cu conceptul "ura", conceptul "dragoste" nu se conjuga (nu se aliaza) cu conceptul "ura".
Dar cel mai simplu spre a intelege lucrurile ne vine daca punem semnul egal intre conceptul "dragoste" si conceptul "aur curat" (aurul curat are 24 de carate) si punem semnul egal intre conceptul "iubire" si conceptul "aur aliat" (aur aliat care poate fi de 18 sau de 14 carate) si despre care concepte aflam mai multe accesand acest link "Metale folosite la confectionarea monedelor".
Conceptul "dragoste" nu contine nici urma element care ar incapea in conceptul "capriciu" in timp ce conceptul "iubire" se aliaza cu orice element care incape in conceptul "capriciu".
In timp ce intre conceptul "iubire" si conceptul "cotropitor"(agresor, invazor) este o sinonimie perfecta, conceptul "dragoste" este sinonim perfect cu conceptul "suveranitate" (Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență).
Orice incalcare a suveranitatii celuilalt, anuleaza (intre doua subiecte luate in discutie) existenta conceptului "dragoste" si face ca sentimentul purtat sa nu depaseasca conditia de "iubire".
Conceptul "dragoste" este in deplin acord cu concepte precum "vointa buna", "respect de sine", "recunostinta", "prietenia", "bun in sine"
Daca nici prin aceasta analogie cu "aur = dragoste" iar "aliaj de aur = iubire" nu se percepe corect diferenta dintre conceptul "dragoste" si conceptul "iubire", si se continua a se confunda, apoi, numai Dumnezeu stie cum poate fi explicat mai simplu si mai pe intelesul oricui.
Una dintre cele mai exemplificative istorii pentru a se intelege mai usor diferenta dintre "iubire" si "dragoste", este povestea a doua femei care s-au prezentat dinaintea regelui Solomon, dinaintea caruia fiecare dintre ele pretindea că era mama aceluiaşi copil.
Solomon a poruncit ca pruncul să fie tăiat în două şi ca fiecărei femei să i se dea o jumătate. Una dintre femei a acceptat, dar adevărata mamă l-a implorat imediat pe Solomon să-i dea celeilalte femei copilaşul. Pentru Solomon a fost limpede că femeia care a avut milă de copil era mama acestuia şi i-a dat ei băiatul.
Dar desi este de cand Lumea, subconstientul colectiv tot nu i-a "adoptat" talcul, tot nu a facut separatia corecta intre conceptele "dragoste" si "iubire".
In timp ce intre "iubire" si "ura" sta o simpla pirueta, in timp ce conceptul "iubire" se conjuga (se aliaza) cu conceptul "ura", conceptul "dragoste" nu se conjuga (nu se aliaza) cu conceptul "ura".
Dar cel mai simplu spre a intelege lucrurile ne vine daca punem semnul egal intre conceptul "dragoste" si conceptul "aur curat" (aurul curat are 24 de carate) si punem semnul egal intre conceptul "iubire" si conceptul "aur aliat" (aur aliat care poate fi de 18 sau de 14 carate) si despre care concepte aflam mai multe accesand acest link "Metale folosite la confectionarea monedelor".
Conceptul "dragoste" nu contine nici urma element care ar incapea in conceptul "capriciu" in timp ce conceptul "iubire" se aliaza cu orice element care incape in conceptul "capriciu".
In timp ce intre conceptul "iubire" si conceptul "cotropitor"(agresor, invazor) este o sinonimie perfecta, conceptul "dragoste" este sinonim perfect cu conceptul "suveranitate" (Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență).
Orice incalcare a suveranitatii celuilalt, anuleaza (intre doua subiecte luate in discutie) existenta conceptului "dragoste" si face ca sentimentul purtat sa nu depaseasca conditia de "iubire".
Conceptul "dragoste" este in deplin acord cu concepte precum "vointa buna", "respect de sine", "recunostinta", "prietenia", "bun in sine"
Daca nici prin aceasta analogie cu "aur = dragoste" iar "aliaj de aur = iubire" nu se percepe corect diferenta dintre conceptul "dragoste" si conceptul "iubire", si se continua a se confunda, apoi, numai Dumnezeu stie cum poate fi explicat mai simplu si mai pe intelesul oricui.
Despre obiectivism
"Cel mai bun lucru e sa nu spunem nimic, ci ... sa aratam cu degetul" ( Cratylos )
Nu este acesta primul spatiu in care incerc sa condensez incondensabilul.
Este ceva asemanator incercarii unuia de a vara o plapuma intr-o cutie de chibrituri, sau altfel spus a unuia care si-ar propune ca in camp deschis sa pazeasca (sa guverneze) o mie de iepuri.
Este ceva, fara cap si fara coada, care poate fi inceput ori din punctul denumit "oriunde", ori din punctul denumit "nicaieri".
Cea mai pregnanta referire la conceptul "obiectivism" este cea prin care Ayn Rand a convertit obiectivismul intr-o filozofie ce poarta chiar acest nume: "Obiectivism".
Conotatia acestui cuvant (obiectivism) in limba romana este al naibii de diferita fata de conotatia pe care o are acelasi cuvant, in limba spaniola (pe de o parte) si fata de conotatia cuvantului "obiectivism" la care face referire filozofia aynrandista.
Eu am descoperit filozofia aynrandista (cred ca prin 2011) in navigarea prin limba (si cultura) limbii mele adoptive, spaniola. Cand am intrat cu navigarea in "apele teritoriale" ale limbii si (culturii) mele materne, romana, am avut surpriza sa descopar mari diferente ale conotatiilor referintelor la acelasi concept; "obiectivism"
Ca norma generala, in limba romana (si am sa folosesc drept izvor Dex on-line) aceasta conotatie o regasim mai degraba perceputa asa cum am sa dau aici "subliniere" cu culoare rosie:
OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunțare la orice luare de poziție, la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale.
sau
OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi își maschează poziția de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua față de ele o atitudine critică.
sau
OBIECTIVÍSM s. n. atitudine de falsă obiectivitate.
Apoi in "webdex" gasim definitie de genul: obiectivism s.n. 1 Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunţare la orice luare de poziţie, la orice apreciere critică în domeniul cunoştinţelor sociale; neimplicare, apolitism.
Adevaratul sens al cuvantului "obiectivism" (sens in care este folosit si in cadrul filozofiei sale de catre Ayn Rand) il regasim aici unde am sa dau cuvintelor font albastru:
OBIECTIVÍSM (‹ germ.) s. n. Doctrină susținând capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoaștere sigură, controlabilă într-o anumită măsură, a anumitor lucruri, în opoziție cu scepticismul și relativismul.
Sinonime ca: "impartialitate", "ne-partinire", "obiectivitate" sunt sinonime conforme cu conotatia corecta a cuvantului-concept "obiectivism" cea folosita si de Ayn Rand in denumirea filozofiei ei.
Iata aici, intr-un video, un exemplu in care se poate citi mai usor nota dinstincta, nuanta, in care cuvantul "obiectivism" ii poate fi modificata conotatia reala
Tot urmare a actiunii de navigare, am gasit (12 aprilie 2015) azi un articol recent al unui "Dan Tanasescu" (al carui nume de moment imi pare in acelasi timp si vag necunoscut dar si vag cunoscut), care chiar imi confirma viziunea gresita in care este perceput obiectivismul in general, dar si ca filozofie aynrandista, in constientul (si subconstientul) colectiv romanesc .
Si parca pentru a-mi confirma ca ceea ce desparte azi in doua societatea romaneasca in doua factiuni, una obiectivista (reprezentata cel mai evident de binomul Basescu-Udrea) si alta subiectivist-relativista (reprezentata cel mai evident de binomul Ponta-Iohanis) are legatura directa cu intelegerea deformata atat a conotatiei cuvantului "obiectivism" cat si a conotatiei filozofiei aynrandiste mai vad intre titlurile opiniilor numitului Dan Tanasescu si un articol care se cheama "Dispretul lui Traian Basescu pentru oamenii de rand".
Mai precizez aici in aceasta "introducere" a mea la acest blog deschis azi sub aceasta denumire de "Obiectivism" ca nu am nici o informatie care sa imi certifice ca Traian Basescu sau Elena Udrea ar agrea (sau nu) ideea de obiectivism, ci doar am identificat eu in varii discursuri ale lor consistente parti ale discursului lor care cadeau identice peste continutul discursului (interior) al meu.
Imi vine in ajutor chiar nedumerirea acestui domn Tanasescu exprimata intr-o fraza: "Deci pentru madam Rand, altruismul, adică grija, daruirea si iubirea pentru cel de langa tine, este "otrava mortală a civilizatiei vestice". Dacă altruismul este o otravă, atunci, in opinia sa, ce "valori" pot fi considerate benefice si de dorit pentru umanitate? Cumva egoismul, individualismul, indiferenta, cruzime si mercantilismul? nu atat pentru a raspunde aici si acum acestei intrebari, ci pentru ca condenseaza cel mai bine interpretarea total gresita pe care o imensa majoritate a oamenilor au dat-o acestei filozofii (in aceeasi masura in care omenirea, din inceputurile ei au dat interpretare gresita si Bibliei.
Asa, ca raspuns intr-un singur cuvant la aceasta fraza-intrebare, este ca Ayn Rand nu egosimul, individualismul, indiferenta, cruzimea sau mercantilismul le considera valori ce pot fi considerate benefice pentru umanitate, ci "dragostea" (pe care daca oamenii nu ar confunda-o cu "iubirea" nu ar ajunge sa formuleze o intrebare ca cea formulata de Dan Tanasescu).
Nu este acesta primul spatiu in care incerc sa condensez incondensabilul.
Este ceva asemanator incercarii unuia de a vara o plapuma intr-o cutie de chibrituri, sau altfel spus a unuia care si-ar propune ca in camp deschis sa pazeasca (sa guverneze) o mie de iepuri.
Este ceva, fara cap si fara coada, care poate fi inceput ori din punctul denumit "oriunde", ori din punctul denumit "nicaieri".
Cea mai pregnanta referire la conceptul "obiectivism" este cea prin care Ayn Rand a convertit obiectivismul intr-o filozofie ce poarta chiar acest nume: "Obiectivism".
Conotatia acestui cuvant (obiectivism) in limba romana este al naibii de diferita fata de conotatia pe care o are acelasi cuvant, in limba spaniola (pe de o parte) si fata de conotatia cuvantului "obiectivism" la care face referire filozofia aynrandista.
Eu am descoperit filozofia aynrandista (cred ca prin 2011) in navigarea prin limba (si cultura) limbii mele adoptive, spaniola. Cand am intrat cu navigarea in "apele teritoriale" ale limbii si (culturii) mele materne, romana, am avut surpriza sa descopar mari diferente ale conotatiilor referintelor la acelasi concept; "obiectivism"
Ca norma generala, in limba romana (si am sa folosesc drept izvor Dex on-line) aceasta conotatie o regasim mai degraba perceputa asa cum am sa dau aici "subliniere" cu culoare rosie:
OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunțare la orice luare de poziție, la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale.
sau
OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi își maschează poziția de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua față de ele o atitudine critică.
sau
OBIECTIVÍSM s. n. atitudine de falsă obiectivitate.
Apoi in "webdex" gasim definitie de genul: obiectivism s.n. 1 Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunţare la orice luare de poziţie, la orice apreciere critică în domeniul cunoştinţelor sociale; neimplicare, apolitism.
Adevaratul sens al cuvantului "obiectivism" (sens in care este folosit si in cadrul filozofiei sale de catre Ayn Rand) il regasim aici unde am sa dau cuvintelor font albastru:
OBIECTIVÍSM (‹ germ.) s. n. Doctrină susținând capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoaștere sigură, controlabilă într-o anumită măsură, a anumitor lucruri, în opoziție cu scepticismul și relativismul.
Sinonime ca: "impartialitate", "ne-partinire", "obiectivitate" sunt sinonime conforme cu conotatia corecta a cuvantului-concept "obiectivism" cea folosita si de Ayn Rand in denumirea filozofiei ei.
Iata aici, intr-un video, un exemplu in care se poate citi mai usor nota dinstincta, nuanta, in care cuvantul "obiectivism" ii poate fi modificata conotatia reala
Tot urmare a actiunii de navigare, am gasit (12 aprilie 2015) azi un articol recent al unui "Dan Tanasescu" (al carui nume de moment imi pare in acelasi timp si vag necunoscut dar si vag cunoscut), care chiar imi confirma viziunea gresita in care este perceput obiectivismul in general, dar si ca filozofie aynrandista, in constientul (si subconstientul) colectiv romanesc .
Si parca pentru a-mi confirma ca ceea ce desparte azi in doua societatea romaneasca in doua factiuni, una obiectivista (reprezentata cel mai evident de binomul Basescu-Udrea) si alta subiectivist-relativista (reprezentata cel mai evident de binomul Ponta-Iohanis) are legatura directa cu intelegerea deformata atat a conotatiei cuvantului "obiectivism" cat si a conotatiei filozofiei aynrandiste mai vad intre titlurile opiniilor numitului Dan Tanasescu si un articol care se cheama "Dispretul lui Traian Basescu pentru oamenii de rand".
Mai precizez aici in aceasta "introducere" a mea la acest blog deschis azi sub aceasta denumire de "Obiectivism" ca nu am nici o informatie care sa imi certifice ca Traian Basescu sau Elena Udrea ar agrea (sau nu) ideea de obiectivism, ci doar am identificat eu in varii discursuri ale lor consistente parti ale discursului lor care cadeau identice peste continutul discursului (interior) al meu.
Imi vine in ajutor chiar nedumerirea acestui domn Tanasescu exprimata intr-o fraza: "Deci pentru madam Rand, altruismul, adică grija, daruirea si iubirea pentru cel de langa tine, este "otrava mortală a civilizatiei vestice". Dacă altruismul este o otravă, atunci, in opinia sa, ce "valori" pot fi considerate benefice si de dorit pentru umanitate? Cumva egoismul, individualismul, indiferenta, cruzime si mercantilismul? nu atat pentru a raspunde aici si acum acestei intrebari, ci pentru ca condenseaza cel mai bine interpretarea total gresita pe care o imensa majoritate a oamenilor au dat-o acestei filozofii (in aceeasi masura in care omenirea, din inceputurile ei au dat interpretare gresita si Bibliei.
Asa, ca raspuns intr-un singur cuvant la aceasta fraza-intrebare, este ca Ayn Rand nu egosimul, individualismul, indiferenta, cruzimea sau mercantilismul le considera valori ce pot fi considerate benefice pentru umanitate, ci "dragostea" (pe care daca oamenii nu ar confunda-o cu "iubirea" nu ar ajunge sa formuleze o intrebare ca cea formulata de Dan Tanasescu).
Suscribirse a:
Entradas (Atom)